Ministrul Justitiei, Tudorel Toader, a anuntat vineri ca, in urma intrarii in vigoare a Legii recursului compensatoriu, pana joi la miezul noptii, au iesit din penitenciar 529 de detinuti, potrivit Agerpres.

“In cursul zilei de ieri, (...) in baza acestei legi, adaugarea acelor sase zile (...) considerate ca fiind executate, au iesit din penitenciar 529 de detinuti. Este mult si pentru orice asteptare a mea. Nu credeam ca impactul era atat de mare, dar, sigur, este efectul legii", a declarat ministrul Toader, la conferinta "Protectia drepturilor detinutilor si conditiile de detentie din Romania".

Ministrul Agriculturii, Petre Daea, a pledat marţi, in stilul caracteristic, pentru folosirea oii ca brand de ţară, argumentând că "oaia este o statuie vie".

"Aceasta este doar o definiţie. Argumentele se găsesc in străfundul analizei pentru fiecare şi pentru orice loc", a continuat el, inainte de a adăuga:

Deşi nu-mi place politica, nici aia la nivel înalt, nici aia făcută la o sămânţă de bostan, chiar mă gândeam acum mult timp, deşi nu am arătat-o niciodată, cum ar fi ca nenea ăsta controversat - că-i armăsar, că-i extremist, că-i bădăran - să câştige jilţul de la Casa Albă... mă rog, jilţul Planetei. Uite că am mirosit bine. Cu o singură nară, ca ailaltă e cu sinuzită. Faptul că mulţi democraţi au demonizat votanţii lui Trump, creând clişeul: “Votezi cu Trump, eşti tâmpit!» a făcut ca sondajele să nu mai aibă nicio valoare. Cei care votau cu Trump nu puteau da date corecte la sondaje. Ori, când sondajele arătau aproape egalitate, votul ascuns a făcut diferenţa. Era previzibil. Zic.

Un pahar de vin roşu? O băutură energizantă ? Un cont gras? O casă mare? O maşină puternică? Poziţia socială? Fizicul? Relaţiile? Atitudinea? Pe mine niciuna dintre cele enumerate mai sus nu m-au făcut niciodată să mă simt puternic.

Pe unele le am, pe altele nu, unele le-am încercat, altele nu. Ştiu c-o să vină şi afirmaţii de genul: Un tălâmb! Un fraier! Un coate-goale! Şi ăstea-s false. Pot confirma oameni care-au stat în calea unui astfel de «tălâmb» sau situaţii în care s-a implicat acest «coate-goale».

…şi-ţi mulţumim, că tare mulţi grădinari suntem pe Planetă.

Dragi prieteni, alegeţi-vă ce vreţi: gastrosexual, vitalsexual, sapiosexual, tehnosexual, neosexual, retrosexual, ubersexual, metrosexual. Ăsta din urmă, cu metro, mi s-a parut interesant, mi-a placut cum sună şi am zis să intru şi eu în rândul lumii. Nefiind foarte familiarizat cu terminologia, am crezut că trebuie să umblu-n cucu’ gol la metrou. N-a fost bine. Mi-am dat seama după privirea călătorilor. Mecanicul mi-a zâmbit larg. Cred că era şi el ceva, tot cu terminaţia sexual.

Dragii mei, nu mă pasionează politica, deşi aici nu e vorba neapărat de politică, simt că o iau razna cu francezu’ ăsta Charlie, adică toţi sunt Charlie. Până şi la covrigăria din colţ, sub orarul de funcţionare, pe-o hârtie pătată de ulei şi asezonată cu susan, scria într-o franceză de Ferentari că şi ele, duduile covrigărese, «e cu Ciarli». Acum, chiar dacă voi fi acuzat că sunt insensibil faţă de drama poporului francez, eu, românul cerşetor, ţiganul, acest pielea vacii pe islaz, aşa cum ne consideră poporul graseietor, pot să comentez ceea ce s-a întâmplat la Paris. Doar e vorba de libertatea presei, nu?

Fraţilor a început nebunia de Anul Nou. Trebuie să ne pregătim temeinic s-avem de toate. Nu? Cică e bine să intri-n 2015 balonat. Trebuie să alternezi la 12 noaptea: două-trei artificii, o regurgitare. Petarde n-am mai luat că sunt interzise. M-am conformat.
Da’ ce e Revelionul fără detonări controlate sau, după caz, necontrolate? Mi-am luat 3 litri de zeamă de varză şi 4 sifoane. Combinaţia sifon-zeamă de varză şi invers face minuni. Se spune că petardele ar fi minciună. Să vezi explozii! Trebuie să le contolez că altfel vin ăştia de la ISU sau îmi sare siguranţa de la centrală, de fac Revelionul la căldura sufletului.

Şi eu, în fiecare dimineaţă când mă trezesc, mă uit pe lista Forbes pentru a afla dacă am ajuns printre cei mai bogaţi oameni din lume. Cum nu mă găsesc nici pe ciornele publicaţiei, mă duc la muncă. Muncă, aşa cum este pe aproape toată Planeta, remunerată în bani. Indiferent dacă ea, munca, durează 5 minute sau 5 săptămâni.

De câte ori nu vi s-a întâmplat, sau poate niciodată, dar cred că măcar o dată, să vă solicite clientul detalii despre un cost, aşa până la ultima centimă, pentru un serviciu de consultanţă? Niciodată? Cred că nu vreţi să-mi spuneţi, dar sunt convins că aţi întâlnit colaboratori care, deşi au nevoie de serviciile dvs, fiind novici în domeniu, că doar d-aia apelează la un specialist, au impresia că plătesc suma respectivă pentru ceva ce aparent pot face si singuri.

Pentru turul doi al alegerilor, am fost trimis să iau pulsul alegatorilor din localitatea Buzatele, vecină de hotar cu localitatea Zoaiele. Interlocutorii sunt cei 6 cetăţeni de bază ai celor două comune: nea Bică, veteran de război şi cumnatul lui, Baboi - zis şi Pretorian, fostul vice - Titel Scamă, fostul poştaş - Nelu Geantă cu soţia lui, Priscila, şi coana preoteasă - Mimi Prescure. Nici n-am apucat să intru bine-n comună că m-a şi luat în primire premarele, Mielu Coacăză: