Odata cu aparitia Legii 129/ 2019 privind prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului (AML)  a aparut si obligatia pentru entitatile raportoare din categoria companiilor foarte mari de a-si audita propriile Norme, Proceduri, Politici si Mecanisme de control intern in domeniul AML.

Auditorii financiari au regasit in aceasta prevedere legala o oportunitate de extindere a activitatilor lor.

Trebuie sa facem precizarea ca aceasta obligatie deriva direct din art.8, alin (4), lit.b) al Directivei (UE)2015 / 849, unde textul prevederilor europene a mentionat in mod expres necesitatea unui „ audit independent”  pentru companiile mari, asa cum sunt incadrate ulterior de legea nationala, entitati care au devenit astfel obligate sa isi testeze propriile norme si politici interne AML de catre un auditor.

Ne referim in acest articol la entitatile aflate in supravegherea si controlul ONPCSB si nu sub supravegherea si controlul BNR sau ASF.

Auditul AML si componentele comune cu misiunea de audit financiar.

Auditul AML a devenit o activitate economico-financiara de importanta vitala in economie si in jurul careia graviteaza din ce in ce mai multi jucatori: pe de o parte managementul companiilor, institutiile financiare, de credit si asigurare, pentru care se realizeaza un Raport de Audit AML si, pe de alta parte, autoritatile si institutiile statului, in calitate de utilizatori ai acestor Rapoarte de Audit AML.

Conceptul de „audit” este o notiune foarte clara  si are in interpretarea juridica si semantica notiunea de „auditare”, care, dupa cum cunoastem, presupune aplicarea unor anumite tehnici specifice unui audit, pe componentele clar identificate chiar de legiuitor in articolul 24, alin (2) din Legea 129/2019.

Auditul nu este nici consiliere, nici consultanta si nici asistenta, nici macar un „due diligence”, ci presupune aplicarea unor tehnici concrete de testare a unor probe de audit colectate, pe baza de esantion si pe baza de riscuri identificate si calculate in prealabil de catre auditorul profesionist.

In literatura de specialitate, auditul se defineste ca un proces sistematic, independent si documentat, presupune obtinerea de probe (inregistrari, documente, situatii de fapt sau alte informatii care sunt relevante si verificabile) si o evaluarea cu obiectivitate ce are ca scop sa determine  aria de extindere prin care criteriile de audit (un set de politici, proceduri sau cerinte) sunt indeplinite.  Auditul este definit ca o activitate de verificare la fata locului, o inspectare si o examinare a unui proces sau un sistem si a modului de conformare a acestuia la anumite cerinte date.

La nivel international activitatea de audit AML apartine de asemenea unor profesionisti specializati, iar cei mai potriviti sunt tot cei care au si o experienta in activitatea de audit financiar si/sau in domeniul preventiei si combaterii infractiunilor economice.

Identificarea riscurilor de frauda, analizarea modalitatilor de functionare a mecanismelor de control intern la nivelul unei entitati sunt deja componente principale in cadrul misiunilor de audit financiar/ audit intern, fapt care atesta capacitatea de intelegere si analiza a auditorului financiar atunci cand doreste sa indeplineasca si o misiune de Audit AML.

Cu o experienta vasta de peste 20 de ani de profesie in Romania, auditorul financiar, a fost si ramane o regina a profesiilor economice, fiind astazi cea mai potrivita profesie care sa poata ingloba in activitatea sa si Auditarea AML, activitate care, prin complexitatea si nivelul de cunostiinte cerut, i se potriveste auditorului financiar ca o manusa. Mergand pe cerintele legii nationale si impletindu-le cu aplicarea standardelor internationale de audit, atunci cand se pune problema  identificarii riscurilor si punerea in practica a tuturor componentelor unui audit,   profesionistul se regaseste in fata unor activitati conexe de verificare putand aplica cu usurinta ISRS 4400 „Standardul international privind serviciile conexe (fostul ISA 920)”, asa cum a identificat si recomandat si autoritatea de autoreglementare a profesiei, Camera Auditorilor Financiari din Romania.

De ce un auditor financiar si nu un consultant ?

Consilierul, avocatul sau consultantul vin sa presteze consultanta, sa medieze si sa asiste clientul pe masura cunostiintelor lor si a experientei profesionale intr-un domeniu si nu intocmesc rapoarte de audit ca urmare a activitatii lor de consiliere. Este imperios necesar sa observam diferenta dintre cele doua activitati, aceea de consiliere si respectiv de auditare pentru a nu exista confuzii in practica. Mergand mai departe pe analiza conceptului de audit care presupune verificari si testari ale proceselor, situatiilor, documentelor si inclusiv a programelor IT, trebuie sa intelegem complexitatea misiunii de audit si necesitatea aplicarii unor proceduri standardizate care sa ajute auditorul in vederea emiterii unui Raport de Audit AML de calitate.

Analizand reglementarile profesiilor liberale si studiind cu atentie atributiile acestora in special „din interiorul” legilor proprii de functionare, observam ca auditarea [din zona economico-financiara] apartine profesionistilor auditori financiari, reglementare introdusa prin OUG 75/1999 (art. 3, pctd)) privind auditul financiar, si respectiv Legea 162/2017, avand la dispozitie inclusiv standarde internationale aplicabile adecvate, asa cum mentionam mai sus cand ne refeream la ISRS 4400.

Reamintim obiectivele principale (conform standardelor proprii de calitate) pe care auditorul financiar le urmareste intr-o misiune de audit (financiara sau nefinanciara), obiective aplicabile si in organizarea activitatii de AUDIT AML. Obiectivele au in vedere aspecte privind:

- planificarea misiunii,
- stabilirea echipei formata din auditori si experti,
- abordarea generala a evaluarii riscurilor
- abordarea generala a controalelor interne ( tematica principala impusa prin Legea 129 si pe care iata o regasim si in obiectivele specifice auditului financiar).
- auditarea asertiunilor specifice care in cazul nostru se refera nu doar la documentatia AML specifica si obligatorie, dar presupune inclusiv verificarea si testarea de programe informatice, intervievari si analize conexe)
- finalizarea auditului inclusiv prin reverificarea aspectelor semnificative,
- emiterea Raportului de Audit AML,
- recomandari si follow-up,
- raportarea activitatii la CAFR, la finalul anului,
- monitorizarea si controlul de calitate din partea CAFR, in calitate de organism profesional de monitorizare si control al calitatii,
- dezvoltarea activitatii – „keep-going” ????

Auditarea nu presupune oferirea de consultanta ci are in vedere verificarea modalitatii de implementare a procedurilor deja existente, iar aceste doua activitati nu trebuie sa se suprapuna pentru a ramane in spectrul obiectivitatii si al independentei.

Avantajele monitorizarii activitatii de Audit AML de catre organismul profesional.

O activitate de AUDIT AML monitorizata si supravegheata corespunzator la nivel national, nu doar de catre autoritatea principala in domeniul prevenirii si combaterii spalarii banilor, respectiv ONPCSB, dar  si de organismul profesional CAFR care, pe de o parte sa verifice calitatea misiunilor de Audit, a Rapoartelor de AUDIT AML, si pe de alta parte sa realizeze si o specializare, o instruire permanenta a profesionistilor in domeniul auditului AML, este un obiectiv imperativ pentru toti jucatorii. Acest lucru va duce cu siguranta la ridicarea nivelului de asigurare a calitatii si la diminuarea riscului de tara in acest domeniu.

Auditorii financiari urmeaza sa se specialize progresiv, cu sustinerea si sprijinul organismului profesional, CAFR, si a autoritatii de reglementare ONPCSB, iar prin activitatea de instruire si colaborare intre toate aceste parti implicate se va sustine o calitate ridicata a misiunilor de audit AML cu beneficii multiple si va creste increderea in Rapoartele de Audit AML in folosul interesului public.

Auditorii financiari respecta Codul Etic al profesionistilor Contabili emis de Consiliul International de Etica pentru Contabili (Codul IESBA) si sunt chemati sa manifeste in activitatea lor: integritatea, obiectivitatea, competenta profesionala, confidentialitatea, standarde tehnice si nu in ultimul rand independenta. Iar independenta este o cerinta esentiala a Auditului AML, asa cum este mentionat prin reglementarea nationala si europeana cand s-a impus obligatia unui „Audit independent”.

Abordarea riscurilor intr-o misiune de Audit AML.

Auditul AML inseamna si evaluarea Riscului Infractiunilor Economice in diferite sectoare de activitate si industrii in care activeaza entitatea auditata si necesita o abordare foarte complexa. Trebuie sa intelegem ca infractiunea de spalare a banilor este o infractiune rezultat si are ca provenienta o alta infractiune sau mai multe (infractiunile predicat), acestea din urma de multe ori cu componente economice (evaziune fiscala, frauda, deturnare de fonduri, etc).

Identificarea si evaluarea acestor riscuri de infractiuni financiare presupune o experienta si o capacitate de analiza profunda pe care economistul, specializat in domeniul auditarii  unor proceduri si norme specifice AML trebuie sa si le insuseasca si sa le dezvolte in activitatea sa. Auditul AML nu identifica infractiuni, insa, pentru a verifica modalitatea de implementare si functionare a unor norme si proceduri interne si mai ales mecanismele unui control intern, este necesar ca auditorul sa inteleaga intregul sistem economic al entitatii auditate. Dupa cum stim, „economicul prevaleaza juridicului”, iar prin aplicarea acestui principiu de drept comercial, avem inca o dovada a necesitatii experientei profesionale economice a auditorului AML care trebuie sa fie fundamentul acestei noi specializari.

Intelegerea substantei economice a unei tranzactii, a mecanismelor de functionare a infractiunilor economice, este esentiala pentru profesionist pentru intelegerea fenomenului economic si evitarea unei tranzactii aparent „legale” doar din punct de vedere „juridic”.

Iata de ce auditorul financiar reprezinta cea mai apropiata profesie pentru realizarea  in conditii de calitate evident superioara a unui Audit AML.

Experienta profesionala economica a auditorului AML- fundamentul noii specializari.

Cand auditorul realizeaza un Audit AML verifica spectrul economic si juridic al unei entitati si functionalitatea acestuia in integralitatea lui, intr-o maniera similara cand printr-o misiune de audit financiar se auditeaza toate asertiunile: contabile, juridice, resurse umane, informatice ale unei entitati. Cu siguranta cele doua activitati sunt total diferite, insa auditorul financiar trebuie astfel sa isi foloseasca toate aceste abilitati dobandite prin experienta de auditare financiara cu scopul de a avea o viziune integrata a proceselor economico-financiare pentru care entitatea a intocmit norme, proceduri, politici si mecanisme de control AML. Nu poti verifica eficienta unui sistem economico- financiar daca nu intelegi toate aspectele lui. Si desigur lucrurile importante se ascund in detalii.

Respectarea cerintelor GDPR si limitele ei.

A aparut in ultimul timp o grija deosebita cu privire la protejarea datelor personale ale indivizilor. S-au creat reglementari internationale si nationale care au adus restrictii, raportari si obligatii noi, dar si sanctiuni adecvate. Sub aceasta umbrela de potectie a datelor, participantii la viata economica s-au trezit intr-o lume reglementata si suprareglementata, insa de multe ori cu reguli care, cel putin in domeniul online, respectiv al utilizarii programelor informatice sunt greu de inteles si de integrat.
Reglemenarile GDPR par a fi clare si sunt obligatorii?

Legea 129 /2019 la prima vedere ar complica si mai mult lucrurile intrucat vine cu exceptii privind divulgarea de informatii si date cu caracter personal in situatia intocmirii unui Raport de Tranzactii Suspecte. Reglementarile pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si a finantarii terorismului prin art. 33 din Legea 129/ 2019 mentioneaza insa ca „secretul profesional si secretul bancar la care sunt tinute entitatile raportoare, inclusiv cele prin legi speciale, NU sunt opozabile Oficiului,” atunci cand vorbim de solicitari de date si informatii din partea  ONPSCB sau de obligatia de raportare pentru tranzactii suspecte a entitatilor. O alta exceptie importanta este si obligativitatea colectarii datelor personale ale Beneficiarilor Reali, doar in scopul prevenirii si combaterii spalarii banilor, obligatia fiind instituita prin art. 22 din lege, iar prelucrarea este necesara in vederea ducerii la indeplinire a unor masuri de interes public.

Secretul profesional nu mai este atat de clar nici macar pentru avocati, profesie liberala care ar parea privilegiata din acest punct de vedere la prima citire a legii, daca luam in considerare Jurisprudenta Curtii Europene de Justitie din ultima perioada care aduce o cazuistica interesanta cu privire la punctele de vedere ale procurorilor si judecatorilor extrem de efervescente  cand vorbesc despre limitarea acestui „ secret profesional” doar la anumite activitati de consiliere. Transparenta a devenit un aspect delicat, iar profesionistii trebuie sa identifice foarte clar „in slujba cui ?” isi exercita serviciile si care sunt limitele acestei „confidentialitati impuse printr-o lege sau printr-un contract sau printr-un exces de zel” si sa puna in balanta riscurile si beneficiile lui proprii pe termen lung.

Se naste astfel rolul auditorului de a investiga, de a cunoaste, de a aplica rationamentul sau profesional si de a fi prin prisma tuturor acestora un garant al interesului public.

Concluzii.

Standardizarea activitatii de audit AML inseamna calitate, monitorizarea profesiei creste performanta, iar colaborarea dintre autoritatea de supraveghere (ONPCSB), organismul profesional (CAFR) si auditorii AML aduce beneficii extinse prin scaderea riscului AML la nivel de tara, la nivelul sectoarelor de activitate implicate si la nivel de entitate raportoare auditata, in calitate de nucleu.

Nu putem vedea decat beneficii in implementarea acestei noi activitati in Romania si chiar daca la prima vedere aceasta obligatie presupune un efort financiar reflectat in costuri la nivelul entitatii raportoare auditate, la nivel de risc de tara si de ce nu, la nivel de economie reala, aceste costuri ar trebuie sa se transforme in beneficii pe termen lung.

Autor: Laura Vorniceanu (foto), Administrator, Griffin Corporation

Recomanda articolul