Planeta maimuţelor
În minivacanţa de început de Mai am revăzut cu mare scârbă şi tensiune-n tâmplă, serialul Planeta maimuţelor, foileton pe care-l văd în fiecare an pe toate canalele de ştiri, de 50 de ori pe zi, în reluare şi înregistrat. Acţiunea e cam aceeaşi, personajele aşijderea: tute multe şi băieţaşi unşi şi arşi la solar cu bicepsu’ tatuat şi foarte dezvoltat, tocmai ca să suplinească lipsa circumvoluţiunii din craniu, cât şi din pantaloni. O să spuneţi că sunt invidios că nu am şi eu un aer din ăsta de mascul potent. Nu-mi trebuie nici aerul şi nici imaginea... Rog eventualele reclamaţii pe adresa de mail. Ce mă şochează, deşi n-am ajuns la vârsta de babalâc clevetitor, este stilul de distracţie pe care-l copiază generaţia asta de beţivi. De fapt, ce înseamnă acum 1 Mai pe litoral? Cu mici excepţii, că doar nu-i putem băga pe toţi în aceeaşi oală, zilele astea inseamnă: băutură, sex şi prafuri. Toate duse la extrem. Într-adevăr, şi eu le prestez pe primele două, că doar mă cheamă Emanuel, nu Abatele Emanuel. Ba chiar cu unul dintre ele mai exagerez. Nu v-am spus că aştept reclamaţiile pe mail?
Ce nu reuşesc să înţeleg, e cum şi cât de tălâmb să fii ca să-ţi bei minţile încă de pe peronul gării-plecare, iar la destinaţie să cobori deja cu sucul gastric pe piept? Asta sigur că vorbim de studenţii cu găuri mari în buzunare care, odată plecaţi din casa babacilor din provincie, în prima săptămână de Bucale li se şi instalează icterul. Asta se întâmplă de regulă din cauza acelor părinţi cretini, care-şi cresc odorul, devenit putoare la majorat, după reguli absolut tembele. Încă de la stadiul de embrion, tătucu’ şi mămuca ştiu că Gigel va fi un mare judecător, nu va bea, nu va fuma, va fi premiant la şcoală, viitoarea soţie va fi de familie bună, iar prima noapte de amor a fiului ar trebui să fie supravegheată de cei doi tâmpiţi. Scuzaţi, am vrut să spun parinţi.
Lăsaţi-i bre mai libertini că d-aia, după ce pleacă de acasă, se îmbată ca porcii pe la Vama Veche, de nici nu mai ştiu care sau cum se împerechează prin corturile alea împuţite. I-am văzut atât de beţi, încât sunt convins că unul ca Gigel, care a făcut amor toată noaptea, a constatat dimineaţa că-n cort erau doar el şi Vasilică, un alt beţiv care greşise cortul. Nu mai vorbesc de cât de depravaţi şi jegoşi arătau. Dacă-i intrebi, îţi spun că sunt rockeri. Ştiu si eu microbul, am purtat ani buni de zile plete, cercei, ciocate, geci de motor şi tricouri cu capete de morţi, dar, de la a le purta, până la a nu le spăla sau a nu te spăla, e cale lungă. Acum, curentul e să bei până ţi se mulează tricoul pe ficat. Se bea mult, prost şi amestecat. Cretinii ăştia nici nu ştiu să bea. Poţi să bei o noapte întreagă şi să pleci acasă lucid, pe picioare. Contează ce şi cum bei. După depravaţii ăstia din Vamă, nu toţi, repet, mai sunt şi oameni de calitate pe acolo, urmează alţi depravaţi, care nu-şi îngraşă ficăciorul cu bere ordinară la PET, ci cu şampanie de 2500 de ron sticla. Aţi ghicit, trântorii şi borfetul din Mamaia, tata! Nu toţi, că şi aici găseşti oameni de calitate. M-au asasinat ştiristele cu gigoloii şi craii de Dorobanţi, care, "citez din memorie", vorba maestrului Vadim Tudor: şi-au parcat bolizi de sute de mii de euro, şi-au etalat muşchii lucraţi la sală, iar domnişoarele le-au admirat tatuajele. Bineînţeles, "seara se pregătesc să încingă ringul de dans şi să bea şampanii scumpe". Cam aşa sună toate clişeele despre puţoii ăştia.
M-am uitat şi eu la nişte imagini cu gagicarii după care roiesc toate zdrenţele şi toate obositele Pământului. Nişte păduchi care sparg banii lu’ tătuţu, făcuţi cu sudoare multă, şi care mai nou vin pe litoral şi cu bodyguarzi. Acum nu ştiu dacă gărzile de corp le asigură doar protecţia sau le şi întreţin anatomic consoartele. Nu sunt rău, dar de la atâta tras de fiare, plus combinaţia prăfuleţe şi alcool, cresc masa musculară şi dorinţa, dar scad dramatic capacităţile miriapodului din slip. Ce miriapod, că e deja o biata râmă! "Bieţii părinţi" ştiu ce impotent au la uşa casei, ce muierce masculină au crescut şi atunci e normal să-i creeze looser-ului mediul prin care poate face furori printre ceilalţi: o maşină puternică, bani fără număr, o tută tare care să nu ţină cont de coşurile de pe faţa limbricului şi nici de instinctele sexuale ale masculului feroce din el, care va sforăi spre dimineaţă în poala superbei dudui, îmbrăcată într-o rochie mini Cavalli cu fir lame şi voma prostului.
Nu sunt aberaţii, sunt realităţi. Repet, nu sunt invidios, dar mi se rupe sufletul să rămână duduia cu gura căscată în camera de hotel, că prostul e leş. Sigur că ele sunt învăţate să stea cu gura căscată, dar .... Aaaa, stati că vine bodyguardul. Trebuie să-l ajute pe şefu’ ăla mic şi muc.
Sigur că nu m-asteptam să-i văd de 1 Mai la Opera Română sau la vreun simpozion despre Balzac, că nici eu nu m-aş duce, că nu sunt şi nici nu vreau să par vreun om de cultură, dar ăstora trebuie să le arăţi pe hartă, ca la cretini, şi alte locuri superbe din ţara asta, unde te poţi distra şi poţi vedea lucruri absolut senzaţionale. Mergeţi băi paraziţilor să vedeţi, mai plastic spus, o Devă, o Sighişoară, un Maramureş, o Deltă. Şi acolo puteţi să beţi pâna vă stă limba plută, dar măcar înainte de a bea clătiţi ochiul şi creierul cu puţină istorie, cu-n aer curat. Practic, chiar dacă pici mort de beat, a doua zi nu te trezeşti tot prost, ci cu ceva cunoştinţe în plus. Apropo, să le spuneţi tutelor că la Sighişoara şi-n Delta Dunării nu sunt mall-uri. Deci nu e OK, e mai naşpa aşa. Mai bine le lăsaţi la Bucale, în grija bodyguardului.
Emanuel
Acest articol este un pamflet si trebuie tratat ca atare!



