Recruiterul trebuie sa fie: entuziast, foarte perseverent, muncitor, proactiv, flexibil, orientat pe rezultate, empatic, foarte comunicativ, carismatic, rezistent la stres peste medie, rezistent la injuraturile tuturor mai pe fata mai prin spate, desi de obicei nu e vina lui, intrucat nu el angajeaza si nu el selecteaza finalurile de fapt, nu el are feedbackurile in buzunar, ci el e totusi, un intermediar, din nou entuziast, automotivat, platit de fapt numai din rezultatele lui personale si nu dintr-un fond mai mult sau mai putin fix si garantat de salarii, rezistent la refuzuri, critici si minciuni mai mult ca multi altii, rabdator deoarece fiecare om se crede unicul angajat sau unicul angajator pe acest pamant, si cel mai de neinlocuit, eventual, din nou: ENTUZIAST, suficient de inteligent pentru a intelege nevoile multiple si de a le putea preintampina, suficient de talentat ca sa poata si educa macar 0,1% din neintelegerile existente cu privire la piata si la oameni ...in general, suficient de calm pentru a primi toate criticile tuturor s.a.m.d.

Legat de acei "zei" din recrutare la care faceti dv referire, ce deschide un alt interminabil sir de pro si contra, este vorba doar despre un mit si despre o falsa imagine. Daca unii dintre noi am creat-o, atunci este vina fiecaruia cu pricina, insa nici un om nu este ca celalalt, asa cum si scolile, cursurile etc. difera mult intre ele, pregatirea, nivelul cultural si ...mai ales cei 7 ani de acasa ai oricaruia. Daca as incepe eu un subiect aici cu gesturile celor care ne trec prin mana, nici spatiul virtual nu ar putea cuprinde povestile de tipul “viata bate filmul”, insa intotdeauna cel mai simplu e sa ne gasim un vinovat, si anume cel care nu a procedat asa cum am fi visat noi.

Numai ca generalizarile induc in eroare. Si intotdeauna e mai placut si mai comod sa ne amortim constintele cu vinovatii care intamplator nu suntem noi, ci cei pe care noi ii consideram a fi…

Subiectele ce tind sa puna in casute si categorii pe altii dar nu si pe ceilalti sunt bune, pentru ca pot corecta multe greseli, macar pe cele de falsa imagine din exterior, numai ca trebuie sa avem intreaga informatie despre un anume subiect si apoi sa privim din toate unghiurile o problema.

Altfel irosim timp si nu ne vedem propriul interes in mod constructiv, anume acela de a ne ajuta intre noi. Cand ajuti pe cineva nu este obligatoriu sa fii ajutat inapoi, dar este cu mult mai probabil. Noi recruiterii suntem intermediari. Niste intermediari nu au nici o sansa sa fie considerati niste "zei". Adeseori ei sunt “sacul de box”. Nu ei decid, de fapt, finalul, oricare ar fi acela, in schimb se afla de multe ori in incomoda postura cum ca ei de fapt ar decide. De cele mai multe ori, multitudinea si miile de aplicanti la joburi - candidatii din piata - ii asalteaza si ii judeca, uitand total ca ei sunt cu miile iar recruiter-ul este unul (deoarece multi se cred unici si de neinlocuit, precum si singurii pregatiti etc), asa incat dintre ei multi nu le respecta munca, nici timpul lor, pentru ca nu le inteleg munca, raspunderea si multi nici nu incearca sa inteleaga. Acesta are pe loc un efect de bumerang. Cred ca mai bine am privi la adevaratele probleme care genereaza insatisfactiile profesionale de astazi. Pentru orice job postat de obicei exista mii de aplicanti, nu sute, nu zeci. Companiile se lupta mai mult ca oricand sa supravietuiasca, dar noi multi irosim mii de ore ca sa facem teoria chibritului cu generalizari de genul am 45 de ani si 1 luna, daca aveam 40 de ani si 1 luna eram acceptat la job, nu am primit feedback si desi aplic in sute de locuri nu sunt luat in seama, deci recruiterii sunt neseriosi ...etc.

Articol de Irina Vasile, Country Manager Antal International Network - Romania

Recomanda articolul