Agitatia economica din ultima perioada a consacrat in mediul economic si financiar un cuvant care pana acum cativa ani era relationat aproape exclusiv cu companiile de stat: restructurarea. La aceasta s-a adaugat turbulenta creata de aparitia meteorica a codului insolventei care, chiar daca acum nu mai este in vigoare, a oferit o imagine a cadrului legal in materie de insolventa pe care legiuitorul intelege sa-l promoveze.

Desi insolventa se anunta in ultima vreme tot mai mult ca o necesitate si chiar ca singura metoda eficienta prin care o societate se poate restructura, cred ca restructurarea trebuie privita ca un proces de sine statator, iar insolventa doar ca un instrument la care sa se apeleze atunci cand este absolut necesar. Daca in ceea ce priveste restructurarea operationala compania este singura implicata, in ceea ce priveste restructurarea financiara, creditorii acesteia au un cuvant de spus, cel mai des acest lucru intamplandu-se in cadrul unei proceduri a insolventei.

Modalitatea de aprobare a unui plan de reorganizare si durata acestuia

Din perspectiva prevederilor codului insolventei, doua elemente le regasim interesante in materie de restructurare. Primul este legat de modalitatea de aprobare a planului si durata acestuia, iar al doilea este legat de atributiile judecatorului sindic cu privire la confirmarea acestuia.

In ceea ce priveste modalitatea de aprobare a planului de reorganizare, codul insolventei prevedea acelasi vot pe categorii de creditori, dar introducea un prag de 50% din totalul valoric al masei credale. Desi masura este mult comentata, considerata prea drastica si un obstacol in sansele de reorganizare, credem in acelasi timp ca este o masura corecta. Daca ne raportam la modalitatea prin care se iau deciziile intr-o societate comerciala functionala, respectiv cu majoritatea voturilor actionarilor, iar in anumite situatii special reglementate cu o pondere chiar mai mare, este just ca si intr-o reorganizare planul de reorganizare sa fie aprobat doar cu votul cel putin al majoritatii creditorilor, atat pe categorii, cat si din total creante.

Durata planului de reorganizare, respectiv de un an cu posibilitatea prelungirii cu inca unul, a fost un alt subiect mult discutat. Desi la prima vedere durata pare prea scurta pentru a executa un plan de reorganizare, in fapt poate fi suficienta in conditiile in care prin plan se restructureaza debitoarea, si nu doar se redimensioneaza datoriile la nivelul capacitatii de plata. Executia planului de reorganizare nu trebuie sa fie sine-qua-non legata de plata creantelor, ci de restructurarea debitorului astfel incat sa poata plati aceste creante, chiar si ulterior executiei planului si inchiderii procedurii, dar cu acordul creditorilor.

Atributia judecatorului sindic de a verifica respectarea planului de reorganizare

O masura interesanta din perspectiva confirmarii planului de reorganizare este data de atributia judecatorului sindic de a verifica daca planul respecta planul de reorganizare din punct de vedere al legalitatii si al viabilitatii. Verificarea viablitatii poate fi facuta prin consultarea unui specialist, acesta urmand sa-si exprime o opinie cu privire la viabilitatea planului. Masura este benefica pe de o parte intrucat judecatorul poate observa daca planul este realist si nu doar rezultatul unui vot negociat favorabil al creditorilor. Pe de alta parte, reglementarea este echivoca intrucat nu exista o categorie profesionala distincta de experti in restructurari, iar legea nu clarifica calificarile necesare unui astfel de specialist si nici modalitatea de selectie a specialistului de catre judecatorul sindic.

Aceste elemente ar schimba total paradigma in materie de aprobare a planurilor de reorganizare. Astfel, in aceasta structura accentul este pus pe abilitatea debitorului si a administratorului judiciar de a restructura o societate si de a negocia cu creditorii masurile prevazute prin planul de reorganizare.

Din aceasta perspectiva, experienta pluridisciplinara a TZA Insolventa, completata de experienta avocatilor de la Tuca Zbarcea & Asociatii, va oferi intotdeauna melanjul optim pentru o restructurare de succes, chiar si in conditiile codului insolventei.

In concluzie, restructurarea este un instrument necesar in optimizarea si eficientizarea activitatii unei companii fara a fi o solutie exclusiva a managementului de criza. Mai mult decat oricand in conditiile crizei economice, managementul specializat de restructurare si protectia oferita de legea insolventei pot face diferenta intre reusita unei restructurari si falimentul unei afaceri.

Articol scris de Dorin Petcu (foto), Partner in cadrul TZA Insolventa SPRL

Recomanda articolul