Acum cateva zile in toata mass media se scria despre inchiderea unui mare cotidian sportiv romanesc. Aproape toti, in cor, spuneau ca: moartea presei vine din "lipsa de publicitate" si din faptul ca nu se mai vand ziarele la taraba.

Bietii jurnalisti, saraca presa! Probabil se vor gasi cativa care sa-mi spuna ca sunt arogant, ca-mi lipsesc colegialitatea si compasiunea. Ei na! Si eu, ca si acesti ziaristi, am inceput tot cu pixul, coala si masina de scris, ca nu erau computere, cat despre tablete... singurele de pe piata erau cele din farmacie. Doar ca am stiut cand s-o cotesc din timp si m-am orientat spre zona de nisa, acolo unde se face o presa mai targetata, mai constructiva decat aia in care te trezesti cu amanta pe prima pagina a tabloidului. In ultimii ani, aproape toata presa, sa-i spunem de masa, a virat-o spre tabloid, spre can-can. De ce!? Simpu: vinde! Sau, mai bine zis, vindea.
Este unul dintre motivele sau chiar principalul pentru care publicatii de sport, business sau glossy, multe cu traditie, trag obloanele. Pai le-ati tabloidizat pe toate si 80% din informatie se invarte in jurul unor personaje cu moralitate indoielnica din asa-zisul showbiz. Cum vreti bre sa scoateti banuti din publicitate?! Ce companie serioasa vrea sa-si vada loggo-ul langa decolteurile boarf..., unor fatuci lansate pe piata de diversi juni potenti financiar sau langa informatii extrem de importante, chiar demne de breaking news, prin care ni se anunta ca un "pacate amarate" de fotbalist si-a tras o noua taratura.

Si unde credeti ca au inceput sa apara astfel de stiri?! Si in ziare, chipurile, Quality. Multi din tinerii jurnalisti habar nu au ce inseamna un ziar Quality. Cumparati fratilor niste publicatii din afara sa vedeti cum reusesc aia sa traiasca din presa. Sunt cotidiane cu cate 80-100 de pagini/editie, din care, la o atenta rasfoire, cel putin 60 de pagini sunt texte, informatii, adica ceea ce vrea sa citeasca omul. Omul fiind si nea Gica patiserul care da un pol pe ziar, dar si corporatia sau agentia de publicitate care se gandesc daca aloca o parte din bugetul de publicitate si publicatiei respective.

Acum dupa orice ingropaciune de ziar, toata lumea e suparata pe online ca le mananca painea. In mare parte... fals. Sigur ca toate costurile sunt drastic reduse in mediul online, dar presa buna se face si in online. Daca vrei, daca poti si daca ai cu cine. Si-n online, dragi fosti jurnalisti de presa scrisa, viitori jurnalisti de fibra optica sau viitori ziaristi-someri, poti da chix cu succes. Cu o singura conditie: sa scrii la fel de prost, la fel de putin si sa traiesti in continuare cu impresia ca Duiliu Zamfirescu este vreun arzoi de Dorobanti. Presa nu se vinde doar cu silicoane si suzete de prin cluburile de noapte postate pe prima pagina, pe a doua, pe a treia, pe a patra... ca tot ziaru’ are cinci. Aaaaa, intr-adevar, cumpara dulgherii si vidanjorii si asa ceva, ca doar e buna o poza de-asta lipita pe peretele magazionerului sef, dar la capitolul publicitate n-o sa va lipiti prea des de contracte care sa va permita sa mergeti mai departe. Ca sa nu mai vorbim de metodele de vanzare a spatiului publicitar sau preturile practicate de unele publicatii care solicita mii de euro pentru a-ti pune brand-ul companiei langa o mimoza in sutien sau vreo poza cu ecografia vreunei vedete balonate. Cum sa dai bani, tu companie care te respecti, sa-ti apara o reclama alaturi de un articol uluitor de interesant, intitulat "Cum poti scapa de cosurile de pe fund." Slavici, Heliade Radulescu, Cantemir ar face cataracta daca ar citi asemenea titluri. Cam asta inseamna presa, in cele mai multe cazuri. Si in online daca nu esti "ceas" si profi ajungi sa fii singurul vizitator al site-ului tau. In media online efortul de a mentine atentia consumatorului pe pagina ta de web este colosal. Practic, nu e de ajuns sa muti continutul din offline in online, ci sa-l adaptezi la nevoile consumatorului digital, ca altfel inchizi baraca si p-aici.

Raman la parerea ca asasinii presei scrise sunt insisi ziaristii si, nu trebuie uitata, politica manageriala. Am scris mult, prost si v-am obosit. In concluzie, sunt convins ca presa scrisa ar fi avut probleme si daca n-ar fi existat internetul.

S-auzim de bine!

Pastila este oferita in fiecare joi de Emanuel

Recomanda articolul