Mă obosesc proştii şi clişeele. Nu ştiu pe care-i vreau dispăruţi.
Nu-i aşa că vă plac ştirile din Săptămâna Mare? Eu sunt excitat maxim. Nici degetele nu mi le mai controlez. Stau când in ochi, când in urechi. Azi le-am găsit in gură. Se jucau cu dintii. Sunt atât de jucăuşe, incât uneori mă zgârie şi pe faţă. Fraţilor, nu mai pot cu stereotipiile astea absolut tembele care preced o sărbătoare. Nici nu vreau să mă gândesc cum sună ştirile cu o zi-două inainte de Sfintele Paşti, ca să nu mai vorbesc de cât de excitate vor fi duduile prompteriste in jurnalele din Ziua cea Sfântă. Sute de corespondenţi, din toate cotloanele ţării, vor stropi camera cu clişee tembele cu miros de stufat: Petreceţi Paştele alături de cei dragi?, Gospodinele au dat frâu liber imaginaţiei..., Cozonacii pufoşi..., Mielul este rumenit in cuptor.... An de an ne spun acelasi lucru, an de an pun aceleaşi intrebări cretine, an de an filmează toţi idioţii imbuibaţi de mâncare şi alcool, an de an filmează toate muierile obosite care trudesc aplecate pe copaia cu maia, babe de tot felul care vopsesc ouă, ciobani pârliţi care belesc mielul la jumătatea autostrăzii, toţi animaţi de spiritul acestei mari sărbători.
Pe dracu! Animaţi de mâncare şi băutura. Dacă-i iei la scuturat şi-i intrebi ceva mai mult despre această sărbătoare, sar din ei sarmalele şi transaminazele. Parcă-i aud pe cretinii ăştia de apar pe la teveu cu leurda-ntre dinţi: Noi mâncăm tradiţional! Da, asa e. Duminică, luni, marţi şi cu ajutorul lui Dumnezeu toată săptămâna, că doar au gătit tradiţional şi mult. Nu-i aşa? Abia de miercuri incolo ii vedem la ştiri pe toţi ăştia de mănâncă tradiţional, prezentaţi fiind de duduia Grasu, şefa Ambulanţei. Dar ce contează că avem ficatul cât gâsca şi pancreasul bun de dat la pisici, am sărbătorit Paştele, am fost alături de cei dragi, noi am fost Lumina, nu aşa spun toate ştiristele astea?! Sunt atât de extaziate când prezintă imagini din vreun supermarket, cu miei in pielea goală, de am impresia că deşi stau pe scaun, scaunul stă invers şi au nimerit probabil vreun picior mai noduros.
N-am văzut niciun post care să meargă prin sate uitate de lume, unde au mai rămas doi-trei moşnegi şi patru babe şi să afle intr-adevăr nişte reţete străvechi, nişte obiceiuri străvechi, nişte ceva vechi. Doamne, cum aştept jurnalul de ştiri din noaptea Invierii. Incep să mă excit de acum. Apare ştirista, care oricum va avea un bot mai roşu decât de obicei, că doar e Paştele şi a inroşit şi ea ouă. Nu cu botu’, ci doar l-a accentuat puţin ca să fie in spiritul acestei sărbători. Parcă o aud, cum spune ea suavă, "plină de Lumină şi de linişte sufletească": Domnişoarele au luat cu asalt cluburile bucureştene in noaptea Invierii.... Intr-adevăr, in acea noapte, toate tutele vor merge să ia lumină de la reflectoarele din club şi vor inroşi toată noaptea ouă. Cel mult două. Depinde de ce găsesc in club.
Zău, n-aţi obosit cu toate prostiile astea? Dar staţi, urmează 1 Mai! Doamne ce frumos! Urmează, ca in fiecare din ultimii 20 de ani, buletinele de ştiri: "Românii au profitat de această mică vacanţă şi au rupt grătarele". "Ce bunătăţi aveţi pe grătar?", vor intreba extaziate reporteriţele, câţiva domni burtoşi, candidaţi la Infarctul zilei. Dar, ce contează "ne simtem bine, suntem la aer curat aci in buza pădurii", Salamu’ urlă din boxele Merţanului inmatriculat pe Bulgaria, iar mierla, nemaisuportând, s-a dus dracu şi s-a sinucis aruncându-se in cap dintr-un stejar inalt.
Nu mai vorbesc de tabloide. Aştia sunt irecuperabili acu' in prag de Paşte. Alternează. Când reţete şi tradiţii, când chiloţi şi silicoane. Milioane de reţete luate de pe milioanele de bloguri, aşa-zise culinare, unde orice telenovelistă agramată postează ‘jdemii de reţete, desigur tradiţionale: Ciorbiţă de cartofiori, Fripturică de purceluş, Mâncarică de fasole. Jos la comentarii, sunt câteva proaste care-şi dau cu părerea. "Vai, am să fac şi eu de Paşte acest preparat delicios" sau "Mmmm, este foarte Yummy". De unde ştii dragă că-i delicios? Ai dat două-trei limbi pe monitor şi i-ai simţit gustul?
Cât de greu e să-i ceri unui redactor, care are mai mult de 4 clase, să se documenteze şi să facă un material de două pagini despre adevăratele tradiţii de Paşte? Eventual de acum 400 de ani. Nu neapărat culinare!
Vorbesc prostii. Ce să se documenteze cretinii ăştia?! Analfabeţii ăştia, in goana dupa click-uri, sunt in stare să-ţi pună pe prima pagină in ziua de Inviere următorul titlu: "Şi Bote şi-a inroşit ouăle." Şi abia după ce citeşti materialul, afli că totul a fost de la blugii prea strâmţi. Doamne, iartă-mă, sper să nu le dau idei.
Nu vă zic nici Paşte Fericit alături de cei dragi, că probabil veti primi acest SMS de 400 de ori, nici chestii cu lumină sau cu căldură sufletească, ci doar Hristos a inviat!
Emanuel
Acest material este un pamflet si trebuie tratat ca atare!



