Daca ai biroul prin sectorul 1, in special in zona Mihalache-Domenii-Victoriei, unde sunt zeci de stradute cu case, n-ai cum sa ratezi anunturile guturale ale cautatorilor de fier vechi. Acum vreo doua zile, am asistat amuzat la o discutie aprinsa intre doi concurenti care s-au nimerit pe aceeasi strada.

Fieeeeer vechi! Fieeeeer vechi!, expectora un cetatean cu aer usor mexican, care facea si inventarul a ceea ce se afla dupa gardul proprietatilor.

Luaaaaam fiareeeeeeee!, racnea din sens invers, cu glas de bibilica proaspat ouata, o duduie cafenie, de origine columbiana, probabil.
Ce faci baaa aci, prapadito? Pai, tu nu stii ca p-aci e zona mea?, i-a zis managerul zonal, antreprenoarei.
Nu stii ca azi vin io acilea? Si-a urmat o serie de morti, blesteme, organe, balacareli, practic a injurat-o 10 minute fara sa se repete.
Nu ti-a zis Tirbuson ca strazile astea e ale noastre?

De aici trag concluzia ca Tirbuson, PR-istul, ori nu-si facuse treaba, ori se daduse cu concurenta. Duduia, care probabil deprinsese tainele comunicarii si medierii conflictelor inca de pe vremea cand sotul o tundea cu barda si-o lega la caruta in locul calului, a tras aer in piept, si-a mangaiat alunita cea verde din obraz si i-a dat o replica desprinsa parca din manualul de marketing al lui Michael J. Thomas:
Bah Gonzales, pai boierii d-acilea ma stie pa mine da fro 4 ani, au si celolaru’ meu, cand are oamenii frun cornier sau fro tingire ruginita. Stii tu ce e alea relatii? Poti sa-l suni pa Context sa-l intrebi ca el e bosu la fiare acilea.
Mi-am dat seama rapid ca doamna antreprenor Rozeta, din cate am inteles, are un sef, Context, probabil CEO-ul care gestioneaza activitatea de strangere a fierului vechi si ce s-o mai gasi prin curti: sezlongu’, bicicleta, grataru’, rottweileru’.

Manat de profesie si animat de activitatea firmei unde activez, instinctul meu a fost sa-i mananc painea lui Tirbuson si sa ma ocup de o mai buna pozitionare pe piata a lui Gonzales si, bineinteles, o campanie serioasa de marketing si PR pentru a evita astfel de conflicte. Si daca lucrurile merg bine ca imagine, pe viitor incercam sa ne listam la bursa. Parca-l aud pe Gonzales: «Sefu’, bursa asta e din fer, mancati-as? Ca vine baietii si-o ia la bomfaier intr-o noapte». Sper sa ne intelegem la onorariu ca astia-s stransi la punga cand vine vorba de dat bani. E ca-n bancul in care Strugurel se duce la crematoriu:
-Auzi mancati-as, cit ma costa sa-l ard si eu pe tata?
-10.000 de lei.
-Aoleu, o gramada de lovele! Auzi, da’ mai in sange, nu merge facut?

Oricum, dupa vreo 10 minute, cei doi jucatori au cazut la pace, semn ca ori se pune de vreo fuziune, ori de vreo discutie cu miros de topor. Din pacate, n-am reusit sa leg o colaborare pentru ca mi-au taiat elanul scurt:
Lasa bosulica ca stim si noi cum e cu publicitatiile! Chiar acu’ am pus in fata companiei un panou d-ala, hau dor, vere!

Nu-i nimic! La viitoarea intalnire, le propun sa ma ocup de Divizia Expansiune. Am in vedere doua obiective pe care ar fi in stare sa le ia la flex: Podul de la Cernavoda si Turnul Eiffel. Atunci sa vezi comunicate si advertoriale.

P.S. Anul trecut, autoritatile doreau sa le dea o lovitura grea acestor cautatori de fier, dand o lege care sa le permita persoanelor fizice sa vanda fier vechi, doar daca au un cont bancar. Asta e de-a dreptul hilar. Pai, astia n-au nici buletin, altii n-au vazut cum arata un card, in afara de cel saltat din bancomat si tu vrei sa-i pui sa-si faca un cont bancar?!
Cum sa fac mancati-as un cont? Daca-l uit si-mi sparg singur contu’!

Emanuel

Acest material este un pamflet si trebuie tratat ca atare.
Foto: Marlani.ro

Recomanda articolul