N-am sa fac acum reclama la companiile care fac mystery shopping sau la firmele care furnizeaza softuri de monitorizare a activitatii angajatului. Dar, am sa ma leg cu dintii de acei angajati, care iau decizii fara sa se mai consulte cu managerul sau pur si simplu citesc in diagonala si pe sarite o oferta sau o propunere de colaborare.

Sunt convins ca exista si manageri care mananca sticla pisata la micul dejun si atunci isi aleg secretarele, dupa chipul si asemanarea lor insa, in multe cazuri, aceste dudui confunda facutul cafelei cu luarea unor decizii, fara ca boss-ul sa aiba habar. In aproape 19 ani de activitate, am avut ocazia sa ma lovesc de niste situatii de-a dreptul penibile. N-am sa le trec pe toate aici, ca mi-ar trebui 5 ani de scris. N-am inteles si nici nu cred ca voi intelege vreodata de ce e asa un mare secret sa dai o adresa de mail, un nume de director sau sef de departament sau un telefon din cadrul firmei, atata vreme cat la celalalt capat al firului ti se dau niste detalii care, trecute prin putul gandirii, te fac sa realizezi ca e o treaba serioasa. Una care te depaseste. Total. Mi-ar placea sa cred ca acest fel de abordare de secretara de C.A.P. nu este impus de managementul firmei, ci face parte din Eul ei de secretara, din DumnezEul ei de secretara! Cum poti sa tratezi cu un asemenea sictir un potential partener de afaceri? Cum poti sa-ti dai seama daca managerul e interesat sau nu de propunerea venita de la celalalt capat al firului, atata vreme cat nici nu stii in detaliu despre ce e vorba?

Ma amuza pana la extrem, adica pana la a-mi smulge parul din cap si chiar din barba, cand o astfel de duduie te indeamna sa vorbesti cu NIMENI. Adica sa transmiti solicitarea ta catre vazduh, asta inteleg eu cand soliciti un nume, un nene, o tanti, ceva, cineva care este imputernicit sa analizeze o oferta, o invitatie, o scrisoare de intentie si primesti un raspuns de genul: Trimiteti pe adresa de office! Fara adresant! Adica eu cand revin sa discut pe marginea solicitarii, cer cu dl Office? Nu mi-e limpede de ce fatucele astea sunt atat de incuiate si in loc sa te directioneze catre un marketing, catre un PR, sa-ti dea un nume, ceva care sa te ajute, te taie ca pe maioneza. Sa inteleg ca in afara de ea, secretara, restul angajatilor din firma vor muri anonimi? De ce ai inspe departamente, daca nu poti lua legatura cu ele? Mai ingrijorator e faptul ca au fost si sunt situatii in care managerul a reusit sa intre in posesia informatiei si s-a dovedit a fi extrem de incantat de propunere, ba chiar s-au legat colaborari care dureaza de ani de zile. Asta ca sa nu mai spun ca in prima faza, oferta fusese declinata de amazoana din front office.

Nu e mai bine ca pe langa principala activitate, aceea de a spune "Buna ziua" si numele firmei de 50 de ori pe zi, sa-ti revizuiesti comportamentul si sa-ti pui creierul putin la contributie, sa-l hidratezi, adica sa-l scoti din starea de stafidire, asa cum hidratezi un pumn de stafide intr-un pahar cu lichior? Nu mai vorbesc de convorbirile in care soliciti sa vorbesti cu directorul x sau cu seful de departament, domnul y, dai doua-trei detalii si auzi imediat un guitat sec: In ce problema? Pai, fata mosului, unu la mana - problema te depaseste, doi la mana - nu fac afaceri cu secretarele, trei la mana – ti-am spus atat cat ar trebui sa stii tu despre ce e vorba. Buuuun! Daca vezi ca n-ai cu cine, incepi sa-i dai mai multe detalii si, ce sa vezi? Vine raspunsul dupa ce ii transmiti totul, ca in beciurile Securitatii: Aaaa, pai stati sa va fac legatura ca nu pot lua eu o decizie! Si atunci ma intreb daca la mijloc e prostie, slaba pregatire sau teapa sefului care a angajat-o dupa adancimea decolteului, ochii mari si umezi, aidoma vitelor, si titlul de Miss Boboc, singurul inscris in CV, la rubrica: experienta profesionala. De aceea, un sef intuitiv ar trebui sa stie ca prin secretara si prin aproape toti angajatii din departamente poate asigura un bun flux al comunicarii, atat in interiorul companiei, cat si in afara ei. Nu-mi place genul asta de secretare tafnoase care-ti trantesc telefonul exact cand urma sa le saluti, secretoase pana la prostie, impertinente, creionate parca dupa modelul:

- Sefu’, ma dati afara?
- Pai de unde stii?
- Am vazut ca ati scos canapeaua din birou!

La inceputul anului 1970, datorita miscarii feministe, calitatea de secretara a fost inlocuita cu titlul de asistent administrativ sau asistent manager, oferind locului de munca o importanta crescuta. Numai ca la noi e prea crescuta si prea prost inteleasa.

Sper ca acest material sa fie un semnal de alarma si sa-i atentioneze pe managerii din companii si, in acelasi timp, sper sa lezeze strict orgoliul secretarelor care se regasesc in portretul de mai sus. Pentru restul, am toata admiratia. Acest rest l-am intalnit si este unul profesionist.

Emanuel

Acest material este un pamflet si trebuie tratat ca atare!

Foto: Madlyinlove.org

Recomanda articolul